„Nu, nu pot să trec în după amiaza asta pe la tine, am treabă de nu mă văd…”. „Nu mai pot să mai alerg încă o tură, simt că o să mă prăbușesc!”. „Nu pot să fac mai mult, acesta este ritmul meu de lucru, așa sunt obișnuit!”. Oare de câte ori am fost puși în situația de a oferi un asemenea răspuns invitațiilor care ni s-au făcut, obiectivelor pe care ni le-am propus sau obiceiurilor pe care am dori să le schimbăm sau a căror performanță am dori să o îmbunătățim? Îți spun eu: de cele mai multe ori. 

O carte pe care o recomand tuturor apropiaților este Factfulness. Scrisă de medicul suedez Hans Rosling, ea prezintă 10 motive pentru care avem tendința de a vedea distorsionat lumea în care trăim, ea fiind de fapt într-o stare mai bună decât credem. Știu, ceea ce am spus sună derutant, însă chiar așa este (recomand lectura ei, este genul de volum pe care nu îl lași din mână odată ce îl începi). De ce am amintit de această lucrare? Ei bine, Rosling numește unul din cele 10 instincte „Principiul țapului ispășitor”. Pe scurt, în orice lucru pe care îl realizăm și nu obținem rezultatele pe care le așteptam, avem tendința de a căuta un țap ispășitor. Fie că e vorba de cei care au proiectat pista de alergare și au făcut-o prea lungă pentru oamenii de rând care aleargă, fie că e vorba de volumul prea mare de muncă care ne este atribuit de personalul care deleagă sarcinile sau chiar atunci când prietenii ne invită pe la ei fix în momentul cel mai nepotrivit pentru noi. Instinctual, caracterul naturii umane tinde să atribuie eticheta de țap ispășitor, într-un anumit context, oricărei persoane sau oricărui lucru exterior nouă. Însă niciodată persoanei noastre ☺.

Cred într-o lume în care persoanele vor să trăiască sub lumina unor valori universale, valori printre care să se numere și cea a asumării responsabilității. A fugi de responsabilitate sau, și mai rău, a încerca pasarea ei asupra altei persoane nu rezolvă problema, ci creează un abis și mai mare. Iresponsabilitatea determină ineficiență. Și nu într-o astfel de lume vrem să trăim.

Așa că data viitoare când ieși la alergat, gândește-te că poate nu resimți oboseala din cauza faptului că e pista prea lungă, ci poate pentru că ai mâncat nesănătos în ultima vreme și ai abordat un stil de viață în care sportul nu a fost un reper de bază în fiecare zi. Data viitoare când ești invitat de un prieten la el și crezi că ai multă treabă, gândește-te bine înainte să îi răspunzi cu Nu pot! (referitor la prioritizarea activităților îți propun să arunci o privire peste principiul important-urgent al lui Eisenhower). Data viitoare când ești refuzat după un interviu de angajare, în loc să învinuiești angajatorul gândește-te ce VREI tu să faci pentru a te îmbunătăți și ce POȚI face în acest sens în așa fel încât data viitoare o astfel de întâlnire să semnifice pentru tine un real succes.

Eu cred că voința determină putința, și nu viceversa. Dacă într-adevăr vrei să faci un lucru, dacă vrei să atingi un obiectiv pe care ți l-ai propus o să găsești mijloacele și instrumentele necesare prin care vei putea face acel lucru sau prin care îți vei putea atinge obiectivul. Totul ține doar de tine!

Lumea nu e a celor care pot, ci a celor care vor. – Johann Wolfgang von Goethe